Vânzătoarea şi filozofia

Nici o vânzătoare n-are rest.
-N-aveţi mărunt?
-Păi, nu!
-Păi, n-am să vă dau rest!, toată lumea vine cu bani mari.˝
Nu e vorba de sume mari: rest la 10 lei, la 50 lei.
Mi s- întâmplat chiar să ridice din umeri, să pună marfa inapoi pe raft şi eu să plec la alt magazin. Unul cu rest.
Am păţit asta cu un taximetrist care s-a enervat când a văzut cei 50 de lei iar cursa făcea 20. Ei fac comerţ, nu eu. Eu nu înţeleg pentru că e datoria şi interesul lor. Sunt bănci la tot pasul, e un gest simplu să schimbi niste bani.

Ieri chiar mi-a sărit ţandăra pentru că eram şi în mare grabă. Îi spun vânzătoarei oful, mă revolt şi ea zice
- Aveţi dreptate dar ştiţi care cred că e de fapt problema?
Eu, curioasă:
-Care?
- Dacă România e o ţară săracă, unde e mărunţişul?˝
Ei, asta m-a blocat de tot. Cât de simplă ar fi situaţia, noi facem filozofie.