Bine, n-avem educaţie să-i zic economică dar am avut nişte strămoşi negustori, comercianţi... Un pic de instinct, ceva informaţii ar trebui să ai ca să începi o afacere. Micii întreprinzători...
Azi spaţiu de închiriat, mâine- fast food, peste o lună - spaţiu de închiriat. Câţi bani s-au dus pe apa sâmbetei? Câte taxe, autorizaţii, stoc de marfă, dotări, amenajări, reclamă, etc?
Am văzut în ultimul an multe situaţii de genul ăsta. Poate nu vrei să plăteşti consultanţă, poate nu ai încredere... dar singur, singur nu poţi să te informezi?
Am întâlnit un exemplu, patron de plafar deschis de o săptamână care îmi spune ridicând din umeri şi zâmbind amar:
- Abia după ce am deschis am văzut că mai e un plafar pe cealaltă stradă!
Şi da, a aşteptat cam o lună şi jumătate să se întâmple o minune. Aţi ghicit. Nu s-a întâmplat.
8 aug. 2011
6 aug. 2011
Re_Vederi
˝Încă de la început ţin să-ţi spun că sunt bine sănătos, ceea ce îţi doresc şi ţie!˝
Vă mai amintiţi? N-aţi primit vederi poate chiar după ce expeditorul se şi întorsese din concediu? ˝Salutări din Eforie˝.
Unii poate că nu. sursa
O data la 2-3 ani deschid cutia cu scrisori, vederi şi alte amintiri şi mă las prinsă în tot felul de emoţii. Toate scrisorile încep cu ˝Dragă...˝ şi se termină cu ˝Cu drag,...˝ cu alineate, caligrafiate (fiecare a mototolit şi aruncat câteva coli).
Cât de prieteni îmi eram unii dintre cei care mi-au scris şi despre care acum nu mai ştiu nimic! Pe ce drumuri sunt, cât de mult s-au schimbat? Dacă i-aş întâlni acum aş simţi că mai sunt aceleaşi persoane?
Dar...mai ales...mai ales... aş vrea să primesc înapoi scrisorile pe care eu le-am trimis. Să ma întâlnesc cu ce gândeam atunci.
Vă mai amintiţi? N-aţi primit vederi poate chiar după ce expeditorul se şi întorsese din concediu? ˝Salutări din Eforie˝.
O data la 2-3 ani deschid cutia cu scrisori, vederi şi alte amintiri şi mă las prinsă în tot felul de emoţii. Toate scrisorile încep cu ˝Dragă...˝ şi se termină cu ˝Cu drag,...˝ cu alineate, caligrafiate (fiecare a mototolit şi aruncat câteva coli).
Cât de prieteni îmi eram unii dintre cei care mi-au scris şi despre care acum nu mai ştiu nimic! Pe ce drumuri sunt, cât de mult s-au schimbat? Dacă i-aş întâlni acum aş simţi că mai sunt aceleaşi persoane?
Dar...mai ales...mai ales... aş vrea să primesc înapoi scrisorile pe care eu le-am trimis. Să ma întâlnesc cu ce gândeam atunci.
Zile de dus în lume...
Zile frumoase de vară, de concediu, de vacanţă...de dus cu pluta, de sărit cu paraşuta... dar eu sunt în Bucureşti... şi n-aş vrea.
Unde aş vrea să fiu zilele astea oare?
sursa
3 aug. 2011
Asigurare de veci
Pentru că bătrâna mea vecină pensionară era nelămurită cu ce tre să facă cu asigurarea locuinţei, m-am oferit să o ajut. Am căutat impreună printre acte contractul casei şi buletinul.
Aşa că merg la agenţie cu documentele doamnei şi, în timp ce o domnişoară lua datele de pe buletin, îmi arunc ochii pe contract şi văd ¨ ...DE CESIONARE˝. Măi, nu trebuia să fie de vânzare? Da' mă lămuresc un pic mai jus unde văd şi obiectul contractului: LOC DE VECI. Ups! Am încurcat documentele.
Cine ştie, poate îi mai vine o idee lui Boc să se asigure şi locurile de veci. De cutremur, de alunecări de teren. Păi, să aibă cetăţenii linişte şi în viaţa de dincolo, nu?
Aşa că merg la agenţie cu documentele doamnei şi, în timp ce o domnişoară lua datele de pe buletin, îmi arunc ochii pe contract şi văd ¨ ...DE CESIONARE˝. Măi, nu trebuia să fie de vânzare? Da' mă lămuresc un pic mai jus unde văd şi obiectul contractului: LOC DE VECI. Ups! Am încurcat documentele.
Cine ştie, poate îi mai vine o idee lui Boc să se asigure şi locurile de veci. De cutremur, de alunecări de teren. Păi, să aibă cetăţenii linişte şi în viaţa de dincolo, nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)